Povestea lui nu este unai tocmai vesela, dar este bine ca macar el este vesel si prin asta da putere parintilor si celor dragi sa mearga mai departe si sa lupte pentru el.
Dar sa incep cu inceputul...S-a nascut prin cezariana pe data de 27 Februarie 2011, totul a fost normal, bine si frumos pana pe la 6 luni cand parintii au observat ca nu a ajuns sa faca ce fac altii copilasi de varsta lui...Au fost pe la cativa medici care au deschis o carte si le-au citit ce ar trebui bebe sa faca la varsta asta si le-au spus ca , pentru ca bebe a fost destul de mare la nastere, se misca mai lent/incet fata de alti copii...
Ingrijorarea a crescut, Mihnea nu statea pe fundulet, tinea pumnii inchisi si rar lua cate o jucarie si au inceput si spasmele...De aici incep "calatoriile"...
Bistrita-Nasaud, dupa consultatie..."nu stim ce este, de ce este asa..."
Vatra-Dornei..."are o problema dar nu stim despre ce este vorba, mergeti la Suceava..."
Suceava, dupa multe analize, nici aici nici un verdict...
Iasi, RMN-ul si alte analize au iesit bine, li s-a recomandat kinetoterapie si asa au inceput sedintele...chirie in Iasi, vizite zilnice la spital(nu erau locuri de internare), platit fiecare sedinta...dupa cateva luni parca parca se intrezarea o schimbare...
Tg. Mures, dupa o prima analiza(la care nu s-a dat nici o"atentie"), un verdict taios avea sa ingreuneze visele si sperantele tuturor:"kinetoterapia facuta pana acum nu trebuia facuta deloc a facut mai mult rau decat bine", "copilul nu va merge niciodata..."
Tot la Tg.Mures au inceput si treapia VOJTA, o terapie aparuta de vre-o 5 ani in Romania, iar chirie iar sedinte de cel putin 2 ori pe zi(60lei sedinta)... bebe a trebuit sa "uite" tot ce a invatat de la kinetoterapie si sa invete sa faca corect toate miscarile...
Aici au inceput sa mearga treburile ceva mai bine, Mihnea a inceput sa foloseasca manutele, a inceput sa stea cateva secunde pe fundulet intre perne...Dupa o perioada de cateva saptamani in care terapeutul de aici nu a mai raspuns la telefon si nu a mai dat pe la spital(probleme personale, dar asta este alta poveste), pentru a nu opri terapia, Mihnea a ajuns la Cluj...
Cluj,in sfarsit un medic care s-a uitat si peste RMN-ul facut la Iasi(pana acum toti au facut seturi noi de analize si nu au acceptat analizele facute in celelalte spitale)...Dupa o saptamana de internare, mamica a invatat sa faca singura masajele si procedurile din terapia Vojta.(asadar poate continua si cand este acasa).Inca NICI un diagnostic...
Sibiu, un oras cu pretentii as putea spune eu, dar cam singurul oras in care medicii au fost si sunt OAMENI(i-au ajutat mult si fara sa primeasca vre-un fel de "atentie").Aici se continua cu terapia Vojta.
Pentru ca aici medicii sunt oameni si locurile sunt limitate, programarile se fac destul de rar, la cel putin 5-6 luni prinzi un loc pentru 2 saptamani.(Uneori sunt cazuri cand nu se prezinta toti la programari si se mai gaseste cate un loc de internare, ocazie pe care Mihnea si parintii nu au ratat-o niciodata).Rezultate:Mihnea sta mai bine pe fundulet, s-a intors si s-a ridicat in genunchi, incet, incet a pornit-o catel prin casa...
Intre timp, pentru a nu intrerupe sedintele, Mihnea a ajuns si la Oradea, alte analize, alte pareri...aici daca nu dai "atentia" cuvenita nu te baga nimeni in seama, nu primesti bilet cu procedurile care trebuie facute, si altele...
De curand Mihnea a ajuns si la Bucuresti, dupa o serie de analize care au iesit bine, medicii s-au mirat si s-au bucurat ca in 6 luni Mihnea a ajuns sa se ridice singur in picioare (mai nou face si cativa pasi firavi pe langa pat si spasmele sunt din ce in ce mai rare si a inceput sa scoata cate un cuvintel: da, papa, baba, mmmaamma).
Dupa toate astea, inca nu s-a pus un diagnostic clar..se presupune doar ca la cezariana, Mihnea nu a fost "oxigenat" la timp...
Bucuria este foarte mare pentru parinti si pentru noi toti care incercam sa le fim alaturi in aceste momente!!!
Stiu ca sunt sute sau chiar mii de articole de acest gen, cand oamenii striga dupa ajutor...eu i-am rugat pe parinti sa ma lase sa scriu despre acest caz pentru ca stiu ca prin eforturi proprii este foarte foarte greu sa mearga mai departe!Mie imi sunt foarte dragi si am ales sa le fiu alaturi cat de mult pot pentru ca merita!!!
Mihnea mai are nevoie de recuperare cel putin un an de spitale, apoi o data ce ajunge la nivelul "normal" (sa mearga singur, sa vorbeasca...), vizitele la spital se vor rari...pana atunci el are nevoie de ajutorul nostru, al tuturor! Haideti sa nu fim indiferenti, haideti sa il ajutam si noi!!! In asemenea situatii orice banut este binevenit!!!
Contul in care puteti face donatia este:
Coman Elena Daniela
Banca Raiffeisen: RO27RZBR0000 0600 1103 7343
(sau puteti lua legatura cu mine similumi@gmail.com)
Momentan va multumesc pentru rabdarea de care ati dat dovada citind articolul meu si va multumesc si pentru ca veti lua initiativa si din putinul vostru veti dona putin si pentru Mihnea!!!
Multa sanatate lui Mihnea ii doresc, si abia astept sa vad cum sufla in tortul lui cele doua lumanari! Dumnezeu sa-i ajute si pe parintii lui, sa fie puternici si sa aiba speranta si credinta ca Mihnea in curand va juca fotbal in casa ;-)
RăspundețiȘtergereMultumim Liana pentru tot(stii tu care tot), sa dea Dumnezeu sa mearga totul spre bine! Multa sanatate si tie si familiei tale!
Ștergere